N-am fost dintodeauna lumânăreasă. Dar am devenit

Mai întâi, am fost ziaristă. Cu școală de jurnalism și cu diplomă în junalism și comunicare, cu practică la o agenție de presă și apoi la ziar, cu mulți ani de muncă în redacție de cotidian (la Evenimentul Zilei și Adevărul) și la reviste (am fost pe rând, colaboratoare sau angajată, la Unica, Esquire, Femeia., Marie Claire, Styler, Etiquette).

Eram editor coordonator la Marie Claire când am turnat primele lumânări, în joacă și din întâmplare. Nu mi-am propus, în primele luni și în primii ani, să fac ceva serios din asta. Nici nu mi-am dat seama că ar putea fi vreodată ceva serios în asta. Dar mi-a plăcut joaca și mi s-a părut simpatic să încerc, în timpul meu liber, să fac și altceva decât făceam în mod obișnuit, în fiecare zi, de peste 10 ani.

Joaca s-a transformat în ceva (mai) serios abia trei ani mai târziu, odată cu pauza pe care am luat-o de la munca de redacție când l-am născut pe primul meu copil, pe David.

Atunci, când am stat acasă în concediul de creștere a copilului, în toate acele luni în care am trecut, pe rând, prin depresie post-natală, dar și prin alte chinuri emoționale ce plecau mereu de la întrebarea "mă mai face destul de fericită meseria mea?", am decis că aș putea încerca să construiesc ceva pornind de la Cup & Candle.

Nu, nu am început cu un plan de business, deși mi s-a spus că ar trebui. Nu, nu am avut o infuzie majoră de capital din start, deși m-ar fi ajutat enorm și ar fi grăbit lucurile. Nu, nu am avut susținerea celor din jur, căci toată lumea era sceptică - și poate chiar și eu :)) - că aș putea face vreodată bani din vânzarea de lumânări parfumate din ceară de soia (un lucru atât de nou pentru România și pentru piața de aici, acum 9 ani!).

Dar eu - noi, de fapt, căci nu am fost niciodată singură, ci mereu l-am avut aproape, de la începutul începutului, pe Eugen, iubitul, prietenul și soțul meu - am făcut fiecare pas, și mai ales pașii dintâi, așa cum am simțit. Am mers mult pe cum am crezut că trebuie făcute lucrurile, nu pe cum scria la manual; pe practică, mai mult decât pe teorie.

Am avut, de cele mai multe ori, noroc. Noroc ca toată munca și toate ideile și tot ce am simțit că trebuie să facem să fie mai mult bine decât mai mult rău. A fost mult noroc în începuturile Cup & Candle, e foarte adevărat. Dar și infinit mai multă muncă, iar asta este la fel de important.

N-am fost dintotdeauna lumânăreasă, ci am devenit ușor, ușor. Unii ar spune - și chiar au spus - că mi s-a întâmplat o involuție. Dar dacă involuția asta m-a adus aici unde sunt astăzi, având în mâini un business crescut frumos, responsabil și cu bucurie, eu mă declar fericită. A fost o involuție pozitivă deci, haha.

Îmi place și-mi face bine să-mi amintesc, la fiecare început de an, despre cum au început toate. Despre piedici, deznădejdi, lucruri greșite, dar și despre împliniri, proiecte frumoase, bucurii imense și frumuseți venite pe parcurs. E un drum lung acesta pe care mă aflu și pe care ne aflăm, a început acum ceva timp și simt că nu e gata. Încă îmi place să construiesc, încă nu m-am plictist să caut și să vin cu idei, încă sunt aici și asta mă face fericită.

Nu despre fericire voiam să scriu? Iată.