ca turtele pe plită. ca mămăliga rece, prăjită a doua zi, și stropită cu o lingură de ulei. ca măslinele cu ceapă. ca pâinea trecută prin zeama lăsată de roșii, în salată.
cam așa e vesela asta: pe cât de simplă, pe atât de specială. tocmai fiindcă e de-o simplitate cum am uitat că ne place.
voiam să completez colecția noastră de ceramică lucrată manual, local, și cu alte piese. și visam de ceva timp la farfurii ușor adânci, din care să mănânci și supă cremă de usturoi, dar și mămăligă cu ochiuri și brânză veche deasupra; și bruschete cu avocado și ciuperci trase în unt, dar și sarmale cu smântână de casă. în fine, voiam ceva care să se potrivească și la nou, și la vechi, și la feluri mai pretențioase, și la mâncăruri pe care le știm de când eram mici.
inițial, am vrut farfuriile astea negre. negre și mate, cum sunt si celelalte piese din colecție. dar apoi olarul a greșit ceva la pigment, nu știu exact ce, dar nici nu mai contează, căci din greșeala aceasta s-au născut niște farfurii tare frumoase. serie limitată, desigur, căci așa sunt uneori greșelile - nu știi dacă poți greși de două ori la fel. :)
farfuriile acestea cu ușoare umbre maronii roșiatice, cu un luciu tare frumos în lumină, un luciu în care, dacă e senin, se oglindește cerul (am văzut eu!). olarul nostru, cu care colaborăm deja și pentru sfeșnicele-opaiț, a făcut fiecare farfurie de mână, la roata la care dă viață lutului de peste 30 de ani. la final, a uns farfuriile cu o glazură eco, ca să le poți folosi liniștit la mâncare.
și, ca să fie și mai frumos, am făcut și niște platouri. care au ieșit mai groase, mai robuste, mai raw decât ce aveam până acum în colecție.
lor le-am adăugat niște farfurii mici, potrivite și pentru măsline, la gustare, și pentru ceapa cu sare, dar și ca suport pentru lumânările noastre de albine. le vedeti aici. :)
am crezut că nu voi reuși să le pun în context pe măsura frumuseții lor. dar, pentru atunci când nu crezi destul de mult în tine, există prieteni și întâlniri cu miez de magie.
Ligia Tudor, de la Ulița Deal, s-a jucat cu vesela aceasta într-un set-up cum îi place: cu negru, cu natural, cu țesături vechi, cu lemn înfrumusețat de timp și de timpuri, cu ierburi și flori oarecare culese din câmp, cu lumânări turnate în ceramică, din colecția noastră #InspiredbyNature, cu sfeșnice vechi și lumânări din ceară curată de albine. A pus masa, ca pentru musafiri, în sera ei - #SerapentruOameniSiPlante de la Ulița Deal - și a stat așa, cu masa întinsă, până când am găsit eu un fotograf care credeam că se poate lăsat vrăjit de obiectele acestea, puse în scenă așa.
și am găsit-o pe Denisa Coman, pe care o văzusem la ochi o singură dată, dar pe care o urmăream de ceva timp (pe Instagram, unde altundeva?! :) ). I-am scris, i-am povestit că aș vrea să lucrăm împreună și asta a fost.
Denisa a venit alături de noi (și nu doar pentru această poveste cu negru, simplu și natural, ci și pentru decorurile de Crăciun; dar, despre asta, data viitoate :) ) și a făcut nu doar frumos, ci minunat de-a dreptul.
mi-a plăcut mult să lucrez cu ea și am lucrat o zi întreagă; blândețea ei a venit să tempereze agitația mea, agitația care mă cuprinde mereu atunci când sunt concentrată la ceea ce fac și când mă cufund cu totul în munca mea; iar ochii și talentul ei au venit să surprindă o frumusețe pe care, sincer, când muncești cât muncesc eu și când uiți să te mai dai și un pas în spate, ca să vezi tot tabloul, nu o mai vezi așa de clar. :)
a ieșit, la final, ce vedeți aici. e ceva în acest set-up care mă liniștește și mă bucură și mă umple de o fericire greu de pus în cuvinte.
e aici, în aceste poze, o pace de bine și de bun pe care aș vrea să o păstrez în mine cu anii.
îmi place, recunosc, să îmi pozez singură munca. dar, Doamne, ce bine e uneori să lași pe cineva neimplicat direct (în ceea ce produci/ creezi/ gândești) să arate lumii ceea ce faci. să pună totul în altă lumină. să spună povestea din alt unghi. parcă e chiar mai frumos tot greul. :)
de câteva zile mă uit la pozele astea și îmi pare că, fără să fi știut vreodată, am fost născută ca să caut pe lume frumuseți. cine ar fi crezut, acum câțiva ani, când lucram zi și noapte în redacția de ziar, că nu mă voi opri doar la a spune povești, ci voi da naștere unor povești?!
sunt fericită cu aceste poze și cu munca mea și cred că viața este mai ales despre lucruri necomplicate.
și dacă, pe lângă noi (eu, Ligia și Denisa, care știu sigur că iubim ceea ce vedeți aici) mai apare vreun om care se poate bucura sincer de această masă și de această veselă și de această stare pusă în imagini, eu sunt cea mai fericită fată din lume. și vă mulțumesc.
set-up magic: Ligia Tudor/ Ulița Deal
fotografii: Denisa Coman/ www.denisacoman.ro
farfurii, platouri, lumânări: Cup & Candle/ www.cupcandle.ro
loc frumos: #SeraPentruOameniSiPlante de la Ulița Deal